Plictisiţi, dar se tratează. Marţea, la salonul de cosmetică din amfiteatrul Motru

E greu, intens, solicitant. Un fel de examen zilnic, probă de foc, călcâiul lui Ahile.

Să reuşeşti să nu adormi (căscatul nu se include) o zi întreagă cu unşpe cursuri sau seminarii, devinge apogeul realizărilor personale. Iar dacă rămai treaz, atunci ce faci?
Nu, răspunsul nu e niciunul din astea: citeşti orice carte al cărei titlu începe cu psiho, ronţăi ceva crispy ca să te audă toţi, schiţezi caricaturi, asculţi muzică şi-ţi mişti ritmic picioarele, or If you`re an artist-wanna-be, o creezi singur, trimiţi mesaje lui iubi, sau povesteşti celui de lângă ce-ai făcut când s-a luat apa. Banalităţi, n-au ce căuta în vremurile astea.

Încă am imaginea în minte şi mă întreb dacă a fost vis sau tot vis. O ea şi încă una, ieşite din peşteră, aparent fără gânduri de a se urca în copac. Homo sapiens sapiens, nu cu semne distinctive, adică le priveşti o singură dată şi crezi că-s în regulă.

Însă mare e grădina, şi mulţi te suprind: fetele se pensau!